De la Banca Chrissoveloni-Magazinul Familia la „Caruselul” Librăriei Cărturești
Categorie
Articole tehnice
Categorie
Articole tehnice
Prezentul articol relatează procesul de consolidare al imobilului situat pe strada Lipscani numărul 55 din București, ce găzduiește în prezent librăria Cărturești-Carusel. Clădirea este situată în centrul istoric al Capitalei, drept urmare se bucură de o puternică expunere publică. Lucrările de reabilitare au presupus menținerea stilului arhitectural deosebit al clădirii, alături de mărirea suprafeței utile, prin extinderea subsolului și realizarea unui spațiu comercial în vechiul pod. Asigurarea seismică a imobilului s-a realizat prin introducerea unui sistem de cadre transversale din beton armat, alături de realizarea radierului general în subsol. O deosebită importanță a fost acordată asigurării imobilelor învecinate, încadrate în clasa I de risc seismic, a căror fundații se află într-o stare avansată de degradare.
Abstract
This article portrays the rehabilitation and structural strengthening process that the building located in Bucharest on 55 Lipscani Street recently went through. The building positioned in the city’s old centre is currently let to the Cărturești-Carusel bookstore and enjoys a strong public exposure. While strengthening the construction, its architectural style and details had to be preserved. At the same time, the monument’s area had to be extended by enlarging the basement and its former loft. The construction was seismically secured by retrofitting the structure with reinforced concrete portal frames, along with the introduction of a new raft foundation. During the rehabilitation process it was of high importance that the seismically vulnerable neighbouring buildings were stable and protected, especially that their foudations are in a crumbling state.
Clădirea situată la numărul 55 al străzii Lipscani din centrul Bucureștiului s-a bucurat în ultima perioadă de o deosebită atenție publică, generată, pe bună dreptate, aproape exclusiv, de recenta reconversie a unei vechi clădiri într-un centru cultural vibrant, cunoscut în prezent drept Librăria Cărturești-Carusel.
Deși îmbucurător, nivelul ridicat de interes public, alături de multiplele aprecieri pozitive asupra lucrării realizate, sunt de fapt atât o mărturie amară a rarității proiectelor de acest gen cât și o dovadă asupra apetitului general pentru spații construite de calitate.
În cele ce urmează, vom realiza parcursul lucrărilor de consolidare ce au făcut posibilă crearea spațiului inedit de care ne putem bucura azi, cu o axare preponderentă asupra laturii structurale a reabilitării, dar și o trecere în revistă a lucrărilor de arhitectură necesare pentru menținerea și evidențierea caracterului de monument al clădirii. În egală măsură este dorită reliefarea caracteristicilor unui exemplu ”de bună practică” în domeniul reabilitării structurale, ce are potențialul de a trasa noi standarde de calitate și de a ridica așteptările ”consumatorului de spațiu construit” asupra mediului înconjurător.
Echipa de proiectare a consolidării structurale a imobilului ce găzduiește astăzi centrul de carte Cărturești-Carusel consideră bine-venit demersul de conștientizare a publicului larg asupra posibilităților de creare a spațiilor de calitate, prin prisma abundenței de potențial existent în mediul urban local. În același timp apreciem acest potențial drept irosit nu doar în eventualitatea producerii unei calamități naturale (seismice), ci și în cazul extrem de comun al intervențiilor de compromis, prea multe realizate cu jumătăți de măsură, fără a se capitaliza întregul potențial urban, social, uman și chiar economic.
Totodată prin acest proiect se demonstrează standardul înalt ce poate fi atins pornind de la o strânsă și solidă colaborare între toate părțile implicate în realizarea unei asemenea lucrări, arhitect, expert restaurator, inginer structurist, constructor și beneficiar.
Imobilul situat în centrul istoric, cultural și social al Bucureștiului ce găzduiește astăzi eleganta librărie Cărturești-Carusel a intrat în posesia familiei Chrissoveloni în anul 1903 în momentul în care a fost cumpărat de către Nicolas Chrissoveloni pentru a servi drept sediu al băncii ce îi purta numele. Clădirea actuală a fost construită urmând proiectul autorizat pentru construire în anul 1904, realizat de Nicolae Cuțarida. Ea a fost precedată de un imobil ridicat în jurul anului 1860.
În primele decade ale secolului trecut imobilul a servit drept sediu al instituției financiare conduse de familia Chrissoveloni, ca mai apoi, în perioada interbelică, să îi fie schimbată destinația în ”Bazar Popular” rămânând în posesia aceleiași familii. Ca urmare a schimbărilor politice ce au avut loc la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial clădirea a fost naționalizată forțat, ea păstrându-și însă funcțiunea comercială, fiind cunoscută drept ”Magazinul Familia”.
După anul 1990 starea fizică delicată a imobilului care găzduia fosta bancă Chrissoveloni devine vizibilă, atunci când alături de întreaga zonă din care face parte, clădirea intră într-o perioadă de decădere, ajungând într-o avansată stare de degradare. În a doua jumătate a anilor 2000 imobilul reintră în posesia proprietarilor de drept, care iși propun consolidarea, refuncționalizarea și redarea clădirii uzului public.
Dată fiind moștenirea istorică și culturală puternică a imobilului situat pe Lipscani 55, era evidentă necesitatea conservării și asigurării stilului și a spiritului inițial al construcției. Cu toate acestea, tendințele actuale de evoluție urbană nu puteau fi ignorate, impunându-se crearea unei punți între arhitectura inițială a imobilului și dinamismul, diversitatea și spiritul vibrant ce caracterizează în prezent zona.
Rezulta deci o situație tipică pentru un oraș cosmopolit în care limitele dintre zonele istorice și cele deschise către dezvoltare dispar. Astfel, conversia, consolidarea, refuncționalizarea și revitalizarea unui monument de arhitectură se transformă într-o problemă clasică ce impune asumarea adoptării de către toți participanții implicați în proiect a unor soluții inedite.
Pornind de la această stare de fapt, întreg proiectul s-a transformat într-o oportunitate pentru realizarea unui exemplu de bună practică, al cărui scop nu se încheie odată cu finalizarea lucrărilor propriu-zise, ci mai degrabă el continuă prin stabilirea unor standarde ridicate în practicile de consolidare și refuncționalizare a imobilelor istorice.
Dată fiind perioada în care a fost ridicată clădirea de pe Lipscani 55, aceasta a fost supusă efectelor a cel puțin patru seisme majore, și anume cele din anii 1940, 1977, 1986 și 1990. Alături de faptul că regulile de proiectare antiseismică au apărut la mult timp după ridicarea clădirii, este evident faptul că imobilul a suferit degradări structurale și avarii semnificative ale rezistenței. Unul din motivele pentru care imobilul a evitat colapsul în timpul cutremurelor de până acum, a fost probabil sprijinirea acestuia pe clădirile vecine, conformarea structurii sale nefiind capabilă să preia încărcările laterale pe direcția transversală Est-Vest.
Imobilul în cauză are fațada principală la strada Lipscani, învecinându-se la calcan pe laturile adiacente, în partea de Vest cu imobilul nr. 53 de pe strada Lipscani, iar pe latura de Est cu imobilul numărul 13 de pe strada Blănari și cu imobilul Lipscani numărul 57. Pe latura de Nord se află imobilul Blănari numărul 15. Structura de rezistență inițială era dispusă preponderent pe direcția longitudinală a clădirii, fiind alcătuită din pereți și stâlpi de zidărie portantă nearmată din cărămidă, alături de grinzi, planșee și stâlpi din beton armat.
Cu privire la volumetria generală a clădirii, aceasta se încadrează în plan într-un dreptunghi de aproximativ 30x15m, ce se îngustează ușor către latura de nord, înălțimea totală a clădirii fiind de aproximativ 16m, iar regimul de înălțime S+P+E+M. Vechea clădire prezenta și o pivniță parțială, ce cobora până la aproximativ 2.80m sub pământ.
Conformarea și alcătuirea elementelor de rezistență era tipică pentru imobilele realizate în acea perioadă, lipsind includerea evenimentelor seismice din procesul de proiectare. Astfel, alcătuirea de detaliu era deficitară pentru construcții situate în zone puternic seismice precum Bucureștiul, ea necorespunzând standardelor actuale de proiectare. Referitor la conformarea generală a structurii, aceasta prezenta perimetral pereți, însă cei de pe direcția N-S aveau o proporție considerabil mai ridicată decât cei de pe direcția E-V, determinând diferențe semnificative de rigiditate între cele două direcții principale ale clădirii. În același timp latura posterioară a clădirii era puternic afectată de tasări diferențiate, determinând apariția unor fisuri notabile în pereți. În realitate, în eventualitatea unui nou seism, pereții de pe direcția transversală erau ca și inexistenți, ambii prezentând goluri.
Elementele de beton armat utilizate în cadrul clădirii Lipscani 55 reprezentau la începutul secolului XX un element de noutate. Betonul armat a fost introdus în România, la realizarea clădirilor, către sfârșitul secolului XIX, atunci când inginerul Anghel Saligny utilizează pentru prima dată în lume betonul armat prefabricat la realizarea silozurilor din Brăila.
Betonul folosit pentru elementele structurale (echivalent unui beton Bc15 actual) este de o calitate superioară celui folosit în mod curent în epocă, același lucru putând fi spus și despre diametrele armăturilor (Ø18) descoperite la decopertarea prin sondaj a elementelor. Urmând aceeași notă, în momentul decopertării stâlpilor din fațadă s-a descoperit utilizarea unor cuple de armatură rudimentare alcătuite din țeavă metalică, în care au fost introduse barele de oțel. Soluția descoperită precede metodele folosite în prezent.
Practic prin folosirea unor materiale moderne pentru perioada respectivă, alături de implementarea unei soluții inedite de asigurare a continuității armăturilor se preconizează dezvoltarea ulterioră a industriei, demonstrându-se tendința de progres și inovativitate caracteristică perioadei.
Clădirea se închidea la partea superioară cu un luminator din sticlă susținut pe o structură metalică. Podul era realizat independent față de restul imobilului, structura acestuia nefiind o continuare firească pe verticală a structurii de rezistență prezentă în restul clădirii.
Anterior realizării expertizei tehnice din 2009 clădirea a suferit două intervenții locale asupra structurii de rezistență, ambele fiind realizate pe latura sa nordică. Astfel, la nivelul subsolului, în zona unde au fost descoperite infiltrații de apă au fost introduși popi din lemn pentru susținerea grinzilor, aceștia pierzându-și însă în timp eficiența, iar tot pentru susținerea unor grinzi, a fost introdus în parter un cadru metalic.
În urma expertizei tehnice realizată în anul 2009 de către S.C. Popp & Asociații S.R.L. (expert tehnic MDRAP dr. Ing. Traian Popp și expert MCC ing. Mircea Mironescu) clădirea a fost încadrată în clasa I de risc seismic, presupunând că în eventualitatea unui seism comparabil cutremurului de proiectare corespunzător stării limită ultime există un risc ridicat de prăbușire. Încadrarea a fost determinată de un cumul de factori printre care conformarea generală defavorabilă a structurii, afectarea gravă prin tasare diferențiată, pronunțată a elementelor structurale aflate spre latura de nord a clădirii și incapacitatea de preluare a acțiunilor seismice de către pereții din zidărie nearmată.
O altă problemă delicată a clădirii de pe Lipscani 55 a fost de fapt reprezentată de starea precară a construcției învecinate situată pe latura sa de Nord (strada Blănari numărul 15), și în mod special de starea fundațiilor acesteia. Degradarea terenului de fundare s-a datorat funcționării defectuoase a instalației de apă menajeră a imobilelor Blănari 13 și Blănari 15, ambele situate în clasa I de risc seismic. Conexiunea dintre instalația interioară și sistemul de canalizare a fost întreruptă în zona de rost între clădirile Lipscani 55 și Blănari 13, apa menajeră găsind o cale naturală de scurgere către strada Blănari, degradând terenul de fundare. Acesta s-a deteriorat masiv, sub fundații apărând caverne. Tasările și rotirile fundațiilor au condus la apariția unor crăpături ample în pereții imobilului.
Având în vedere starea generală precară în care se afla clădirea aparținând familiei Chrissoveloni, intervenția de consolidare era imperios necesară pentru punerea în siguranță și reluarea utilizării imobilului. Cu toate acestea, considerând însemnătatea istorică a clădirii și potențialul său cultural, detaliile arhitecturale ce îi conferă unicitate nu puteau fi ignorate, ele formând de fapt baza viziunii arhitecturale a proiectului care urma să fie realizat.
Necesitatea consolidării imobilului combinată cu importanța prezervării detaliilor stilistice ale clădirii care conferă unicitate și autenticitate proiectului, a condus la adoptarea unor soluții tehnice curajoase și inovative.
Conceptul estetico-funcțional ce a stat în spatele lucrării de reabilitare și refuncționalizare a clădirii situate pe strada Lipscani 55 a pornit de la crearea unui spațiu capabil să asigure conservarea și continuitatea trăsăturilor unui monument istoric de marcă, capabil însă în același timp să îl încadreze în tendințele actuale de dezvoltare urbană și socială ce caracterizează zona centrală a Bucureștiului.
Pentru aceasta s-au conturat o serie de limitări cu privire la nivelul de intruziune îngăduit consolidării structurale, acestea sporind practic complexitatea proiectului de reabilitare. Astfel, arhitectul alături de proiectantul structurii au considerat următoarele limitări drept necesare pentru maximizarea îndeplinirii viziunii arhitecturale:
– menținerea fațadei istorice fără intervenții de ordin structural asupra sa;
– menținerea stâlpilor interiori și păstrarea dimensiunilor inițiale ale acestora, nedorindu-se îngroșarea lor prin consolidare;
– menținerea unei bune părți a stucaturilor interioare aflate pe grinzi și la îmbinările grinzi-stâlpi, limitând practic posibilitățile de intervenții asupra zonelor respective;
Referitor la funcționalitatea imobilului, s-a dorit maximizarea spațiului disponibil oferit de clădirea existentă. Practic, deși golul central oferă o estetică impresionantă întregii clădiri, acesta limitează într-o oarecare măsură randamentul comercial al imobilului cu privire la suprafața utilizabilă. Pentru a mări eficiența economică a construcției s-a hotărât extinderea subsolului sub întreaga clădire și adâncirea sa. În același timp, dată fiind noua destinație de librărie a clădirii, s-a impus amenajarea unor spații capabile să susțină greutatea crescută specifică zonelor în care sunt depozitate cărțile. Prin aceasta s-a conturat necesitatea consolidării cursivelor perimetrale existente ale clădirii, ce susțin acum încărcări mult sporite față de capacitatea lor inițială, încărcări datorate rafturilor cu cărți.
Pe parcursul lucrării, suplimentar față de conformarea inițială a clădirii, s-a dorit realizarea unui nou nivel în vechiul pod al imobilului, unde urma să fie situată cafeneaua librăriei. Spațiul dintre cele două luminatoare inițiale a fost drept urmare reamenajat corespunzător, structura veche de rezistență fiind complet înlocuită, creându-se astfel un nou spațiu funcțional deschis și luminos.
Metoda de consolidare adoptată pentru clădirea monument situată pe strada Lipscani la numărul 55 îmbină o serie de măsuri menite pe de-o parte să remedieze degradările suferite de imobil pe parcursul existenței sale, să îi ridice capacitatea de preluare a forțelor seismice, și pe de altă parte să evidențieze elementele stilistice deosebite și să permită găzduirea noilor funcțiuni alocate prin tema de arhitectură.
În același timp, urmând principiile Cartei de la Veneția din 1964 referitoare la conservarea și restaurarea clădirilor monument, lucrările de intervenție au avut în vedere păstrarea structurii existente care conferă autenticitate imobilului.
Propunerea de consolidare implementată în final a presupus în esență introducerea unui sistem seismic structural capabil să preia integral forțele seismice de calcul, prin realizarea unei noi structuri din beton armat, amplasată la interiorul pereților vechi din zidărie, cu care aceasta conlucrează. Concomitent, s-a stabilit reorganizarea subsolului prin adâncirea acestuia și extinderea sa spre latura de nord a clădirii.
Practic prin proiectul de consolidare a fost remediată carența capacității structurii existente de preluare a forțelor laterale prin introducerea unui sistem de cadre transversale ce pornesc din 6 perechi de pereți transversali nou introduși, aflați în subsol și se încheie în 6 grinzi de mare capacitate situate la ultimul nivel. Stâlpii cadrelor de beton nou create sunt cruciformi, fiind capabili să preia încărcări pe ambele direcții. Totodată pe direcția longitudinală au fost introduse grinzi perimetrale în dreptul planșeelor din beton armat, iar pe direcția transversală, la colțurile clădirii au fost creați patru pereți în formă de corniere, legați de asemenea prin grinzi.
Pe lângă soluția cadrelor transversale a fost necesară și sporirea rezistenței plăcilor din beton armat ce susțin acum rafturile cărților, alături de eliberarea de sarcină a stâlpilor istorici din interiorul clădirii. Drept urmare s-a decis desfacerea și refarecea planșeelor în zonele lor de margine, către pereți. Desfacerea s-a efectuat prin spargerea parțială, în șah, a zonelor de placă, păstrând însă armăturile originale. Ulterior, zonele sparte au fost refăcute prin turnarea unui nou strat de beton și îngroșarea plăcilor față de grosimea lor inițială. Pentru descărcarea stâlpilor centrali și dirijarea încărcărilor de pe planșeu către structura consolidată s-a stabilit montarea unor grinzi metalice sub balconul nivelului 1, creându-se astfel un efect de consolă încastrată în pereții noi din beton armat.
Soluții inovative de consolidare au fost necesare și pentru realizarea subsolului, unde s-a dorit adâncirea acestuia și extinderea sa sub întregul imobil, mărindu-i-se suprafața cu aproximativ 25% față de suprafața inițială. Pentru a îndeplini obiectivele stabilite a fost necesară efectuarea de lucrări sub pereții existenți ai clădirii și anume realizarea unor subzidiri de aproximativ 1m înălțime alături de excavarea zonei de nord a subsolului. În acest fel s-a realizat extinderea la partea inferioară a tuturor elementelor din infrastructură. Pentru evitarea supra-solicitării structurii existente a imobilului, în timpul lucrărilor, prin proiect a fost cerută efectuarea subzidirilor în fâșii alternative, de aproximativ 80-100cm. Concomitent s-a stabilit susținerea stâlpilor istorici la partea lor inferioară pe cadre metalice provizorii în timpul excavării sub aceștia.
Prin specificul oricărei lucrări de consolidare, este necesară asigurarea unei conlucrări eficiente între structura existentă a clădirii, în cazul acesta realizată preponderent din zidărie, și noile elemente menite să îi confere actualitate din punctul de vedere al cerințelor de siguranță în folosință. În cazul de față s-au folosit atât metode clasice de ancorare a elementelor noi din beton armat în zidăria existentă, cât și o metodă mai puțin convențională, de încleștare mecanică. Practic noile elemente din beton armat au fost prevăzute cu o serie de protuberanțe, dinți, ce se îmbină în scobituri realizate în zidăria existentă. Prin introducerea sistemului de încleștare mecanică a fost obținută o conlucrare uniformă între pereții din zidărie, stâlpii noi din beton armat, și stratul cămășuirea aplicată pereților.
Execuția lucrării de consolidare realizată la Lipscani 55 a fost extrem de dinamică, proiectul suferind o serie de modificări chiar pe parcursul punerii în operă, atât datorită unor noi solicitări ale beneficiarului, cât și din cauza informațiilor venite de pe șantier, proiectul de structură necesitând adaptări ”din mers” pentru a se plia noilor necesități.
Astfel, soluția oferită inițial a fost adaptată unor cerințe sporite de arhitectură și de conservare a patrimoniului construit, peste care s-a suprapus dorința beneficiarului de a extinde suprafața comercială a imobilului prin conversia vechiului pod într-o cafenea și prin mărirea suprafeței utile a subsolului. În final pot fi distinse câteva variante ale soluției de consolidare, echivalente din punct de vedere structural.
Proiectul de consolidare inițial a fost minuțios alcătuit, având însă la dispoziție informații limitate. Pe parcursul execuției, pe măsura apariției de noi informații cu privire la starea locală sau globală a elementelor structurale, proiectul de consolidare a evoluat, fiind necesară soluționarea situațiilor nou apărute în regim de urgență. Astfel, gradul de complexitate al proiectului a crescut considerabil.
În timpul construcției au apărut multiple situații care au testat capacitatea de reacție a proiectanților, obligându-i pe aceștia să găsească soluții rapide și inovative de intervenție, fără de care siguranța construcției ar fi fost periclitată.
La realizarea lucrărilor de infrastructură s-a constatat existența unor goluri sub fundațiile imobilelor vecine încadrate în clasa de Risc Seismic I, fiind necesară elaborarea și aplicarea unor măsuri de punere în siguranță în regim de urgență. Prin acestea s-a putut evita colapsul clădirii vecine, golurile de sub imobil au fost umplute cu beton, iar pereții săi au fost sprijiniți prin popire pentru a asigura stabilitatea lor în timpul lucrărilor. Este de remarcat eficiența soluțiilor adoptate pentru lucrările de la nivelul -1, notabil fiind faptul că deplasările rezultate ale clădirii existente au fost atât de mici încât luminatorul din sticlă aflat la ultimul nivel al clădirii a rămas intact, deși acesta era extrem de sensibil la vibrații sau la tasări diferențiate. Luminatorul respectiv se rezema vertical exact pe stâlpii istorici bogat ornați din holul central, asupra cărora s-a intervenit în subsol în mod succesiv.
Lucrările de infrastructură puse în operă au avut următoarea etapizare:
Desfacerea locală spre latura de nord a plăcii de la cota +0.00. Aceasta a facilitat atât accesul utilajelor de excavare, cât și evacuarea materialelor săpate. Placa de la cota +0.00 a fost ulterior refăcută, prevăzându-se și un gol pentru amplasarea unei scări monumentale de acces către subsol.
Susținerea pereților laterali de zidărie cu un cadru orizontal provizoriu din oțel. Sprijinirea a fost necesară pentru menținerea echilibrului clădirilor învecinate, și prevenirea deplasării lor către clădirea Lipscani 55.
Excavarea subsolului pentru adâncirea sa cu menținerea stâlpilor pe calupi de sol. Solul a fost sprijinit de pereții din zidărie, cu popi metalici. Perimetral au fost descoperite zone cavernoase în care fundațiile nu mai erau în contact cu solul, îndeosebi către latura de nord a imobilului. Zonele respective au fost provizoriu compensate prin sprijiniri cu popi metalici și de lemn.
Realizarea subzidirilor pereților a fost prevăzută în segmente alternative, însă din rațiuni economice, lesne de înțeles, constructorul a căutat variante diferite de execuție. Drept urmare proiectanții au fost puși în dificultate, fiind nevoiți să acorde asistență suplimentară și să identifice în regim de urgență modalități de punere în siguranță a lucrătorilor și a întregii construcții.
În timpul realizării subzidirilor s-a descoperit că fundațiile clădirii vecine de pe latura nordică, și cele ale clădirii Lipscani 55 erau parțial suspendate, sub ele formându-se goluri cavernoase. Golurile descoperite sub imobilul vecin se extindeau chiar sub întreaga zonă centrală a clădirii. În timp, probabil că structura imobilului vecin și-a găsit un nou echilibru, evitând colapsul. Este evident faptul că noul echilibru format era totuși extrem de precar, riscul de prăbușire al clădirii fiind maxim.
Pentru punerea în siguranță a clădirii vecine și pentru protejarea lucrărilor la Lipscani 55 s-a decis umplerea cu beton a zonelor cavernoase. În același timp, pentru evitarea tasării suplimentare a solului astfel încât să nu fie afectat echilibrul precar al structurii, betonul a fost turnat prin mai multe puncte, etapizat, așteptându-se întotdeauna întărirea betonului turnat în etapa precedentă.
Turnarea radierului în partea de sud a clădirii (spre strada Lipscani);
Susținerea stâlpilor din partea de nord a clădirii pe cadre provizorii metalice înalte de aproximativ 2.50m și excavarea soclului de sol rămas sub stâlpi. Este de menționat faptul că în timpul realizării lucrărilor stâlpii au fost susținuți, până la realizarea pereților de infrastructură, în condiții de siguranță. Astfel s-a menținut atât integritatea imobilului existent, și siguranța lucrătorilor, cât și prezervarea ornamentelor arhitecturale inițiale.
Refacerea plăcii din beton armat de la cota +0.00, cu includerea unui gol considerabil pentru o scară monumentală de acces către subsol.
Spargerea plăcii vechi s-a realizat etapizat, în primă fază fiind desfăcută zona dinspre Nord a planșeului. Ulterior a fost desfăcută zona centrală a planșeului, păstrându-se o fâșie de placă pe conturul clădirii, cu rolul de a stabiliza pereții laterali ai imobilului.
Referitor la executarea lucrărilor din suprastructură, este notabilă montarea profilelor metalice înglobate în stâlpii noi din beton armat, menite să preia prin efect de consolă încărcările sporite de pe planșee și să elibereze astfel de sarcină suplimentară stâlpii subțiri istorici. Profilele metalice au lungimea limitată astfel încât să nu fie avariate ornamentele stâlpului.
Tot referitor la punerea în operă a elementelor din suprastructură, stâlpii perimetrali au fost continuați către ultimul nivel al clădirii unde s-au realizat grinzi masive din beton armat închizându-se astfel cele 6 cadre transversale din beton armat menite să preia încărcările laterale.
Pe parcursul reabilitării lucrările au fost sistate în totalitate de două ori. În acest timp executantul și proiectantul au convenit asupra metodei de punere în aplicare a soluției de consolidare, astfel încât siguranța tuturor lucrătorilor și a întregii clădiri să nu fie nicidecum periclitată. Inițiativa sistării lucrărilor a fost a echipei de proiectare, după ce aceasta a sesizat îndeplinirea doar parțială a cerințelor de punere în siguranță a elementelor pe parcursul lucrărilor.
În timpul executării lucrărilor la plăci și la grinzile noi transversale de la ultimul nivel a fost necesară introducerea unor popi cu rol provizoriu de susținere. Popii au fost dispuși începând cu placa nouă de peste subsol aflată la cota +0.00 până la ultimul nivel, pentru a prelua și a transmite provizoriu toate încărcările generate de noile elemente către subsol, până la momentul finalizării lucrărilor. Pentru transmiterea încărcărilor verticale exclusiv prin popi, a fost necesară realizarea continuității acestora pe verticală la toate nivelele.
Conform temei de arhitectură a fost dorită amenajarea unei cafenele în podul clădirii, practic fiind astfel necesară reconversia totală a spațiului de la ultimul nivel. Pentru aceasta s-a înlăturat complet structura existentă a podului și a luminatorului de peste ultimul etaj, realizate în orice caz într-o manieră ”improvizată”, ele nefiind unitare cu restul structurii vechi a imobilului. Structura nouă a ultimului nivel este acum parte integrantă din scheletul construcției consolidate, fiind reprezentată în principal de partea de sus a celor 6 cadre transversale din beton armat. Nivelul 2 se încheie acum cu un nou luminator de sticlă.
Pe măsura avansării lucrărilor, a fost decopertată fațada dinspre strada Lipscani, descoperindu-se conturul ei inițial. Pe lângă arcele deosebite, aceasta ascundea și emblema interbelică a familiei Chrissoveloni. Conservarea integrității fațadei originale a devenit astfel un element important al reabilitării.
Un alt eveniment legat de fațada imobilului s-a petrecut într-o zi de 24 decembrie, în Ajunul Crăciunului. Inginerul proiectant a fost chemat de urgență pe șantier de către reprezentanții executantului pentru a dispune măsuri de punere în siguranță a unor elemente decorative ale fațadei ce erau în pericol de desprindere. Elementele decorative erau de formă sferică, realizate din beton, și erau aparent pline. Ipoteza aceasta ar fi făcut manevrarea lor extrem de delicată, dată fiind greutatea sferelor. La sosirea inginerului pe șantier, s-a constatat că de fapt elementele erau goale pe dinăuntru, iar greutatea lor era mult sub cea estimată inițial, permițând punerea lor în siguranță cu relativă ușurință.
Finalitatea evenimentului amintit anterior a fost extrem de favorabilă, fapt datorat în parte reacției rapide a proiectanților. Întreaga realizare a proiectului a fost presărată cu astfel de evenimente ce au pus la încercare capacitatea de reacție în condiții de stres a echipei de proiectare, încercări care au fost îndeplinite în totalitate.
La mijlocul anului 2013 realizarea consolidării era finalizată în proporție de 100% iar cea a reabilitării în proporție de 90%. În urma închirierii spațiului de către Librăria Cărturești, s-a trecut la o nouă fază de proiectare și execuție.
Librăria Cărturești a organizat un concurs de soluții de amenajare interioară, proiectul fiind în final atribuit firmei Square One.
Amenajarea interioară, realizată cu rafinament, a avut drept obiectiv mărirea suprafeței expoziționale, în condițiile menținerii grandorii dar și a delicateții soluției inițiale. Astfel, s-a stabilit introducerea unor „voaluri orizontale” care dublează suprafața de expunere și împart parterul și etajul 1 în două registre. Și în acest caz soluția arhitecturală a fost dublată și sprijinită de soluția proiectanților structurii de rezistență. Pentru susținerea celor două „voaluri” au fost introduse structuri metalice în consolă ce descarcă direct pe elementele de structură de beton armat nou introduse în cadrul consolidării. Amenajarea și structura nou introdusă a fost concepută în ipoteza reversibilității sale, fără a afecta imaginea sau structura clădirii consolidate.
Ca urmare a reabilitării, refuncționalizării, și a amenajării interioare a imobilului istoric aparținând familiei Chrissoveloni, acesta a fost redat uzului public pe 12 februarie 2015, o dată cu deschiderea Librăriei Cărturești-Carusel.
Reușita atingerii obiectivelor estetico-funcționale este incontestabilă atât prin prisma multiplelor aprecieri pozitive manifestate în spațiul public, cât și prin interesului general afișat asupra noii inserții de spațiu construit de calitate, creându-se un exemplu de bună practică în rândul lucrărilor de reabilitare a imobilelor istorice.
Rezultatul final remarcabil a putut fi atins exclusiv prin colaborarea deosebită a tuturor părților implicate în realizarea proiectului, iar pe această cale ținem să le mulțumim, îndeosebi doamnei arhitect Georgeta Gabrea, reprezentanta biroului de arhitectură Capitel Avangarde ce a condus proiectul de reabilitare, domnului arhitect Adrian Cancer-Zeana, reprezentant al biroului Square-One, responsabil de design-ul interior al librăriei Cărturești-Carusel și domnului inginer Mircea Mironescu, expert în consolidarea structurilor istorice. Colaborare noastră a fost caracterizată de o comunicare constantă și de o viziune comună asupra scopului de a realiza o lucrare reprezentativă de înalte standarde. În același timp buna cooperare a tuturor proiectanților a facilitat luarea rapidă a deciziilor pe măsura survenirii modificărilor asupra proiectului.
Din punct de vedere investițional, aprecierile publice generale și interesul manifestat pentru spațiul nou creat întăresc dovada viabilității financiare a lucrărilor de acest tip, demonstrând de fapt din nou că nu doar teama de calamitate poate determina punerea în practică a lucrărilor de reabilitare, ci și interesul real economic. Neîndeplinirea lucrărilor de profil, îndeplinirea lor întârziată, sau de o calitate discutabilă conduce la irosirea continuă a unui potențial economic și istoric, ce este capitalizat momentan cel mult prin prisma suprafețelor exterioare generoase folosite drept suport pentru materiale publicitare.
Probabil totuși că cea mai însemnată realizare obținută prin intermediul lucrării de la Cărturești-Carusel nu este legată de standardul ridicat al lucrărilor puse în operă sau a soluțiilor tehnice oferite, ci mai degrabă este reprezentată de inocularea în conștiința publică a ceea ce se poate face, ridicându-se astfel cerințele ”consumatorului de spațiu construit” pentru lucrări de calitate!
Echipa ce a făcut posibilă realizarea consolidării și reconversiei clădirii situate pe strada Lipscani numărul 55 în centrul de carte Cărturești-Carusel, se bucură, pe bună dreptate, de sincera noastră apreciere și recunoștință.
Project Management
S.C. Front Construcții și Renovări S.R.L.
– Cosmin Coriciuc, director de proiect
– Ing. Bogdan Măcrineanu
– Raluca Nicolaescu
Arhitectură
S.C. Capitel Avangarde S.R.L.
– Arh. Georgeta Gabrea, șef de proiect
– Arh. Maria Cristina Răchitan-Gabrea
– Arh. Cristina Sîrbu
– Arh. Ioana Popovici
– Arh. Claudiu Vârlan
– Arh. Simona Dimitriu
– Arh. Cristina Sternatis
– Arh. Dragoș Milotin
– Arh. Venera Trișnevschi
– Tehn. Arh. Mihai Simionescu
– Stud. Arh. Emeric Hamoș
– Fotograf Alexandru Șerban
Structură
S.C. Popp & Asociații S.R.L.
– Dr. Ing. Traian Popp
– Dr. Ing. Mădălin Coman
– Ing. Irina Radu
– Ing. Nelu Badea
– Ing. Florin Voica
– Ing. Mihaela Ivănuș (Dumitriu)
– Ing. Dan Sinu
– Ing. Simona Savastre
– Ing. Cristina Nastasă
– Ing. Roxana Georgescu
– Pr. Georgeta Lemnrau
Expertizare Ministerul Culturii
– Ing. Mircea Mironescu, expert consolidare structuri istorice, atestat Ministerul Culturii
– Arh. Cristina Ionescu, expert restaurare arhitectură atestat Ministerul Culturii
Instalații interioare
S.C. Loial Impex S.R.L.
– Ing. Iulian Dăscălescu, inginer coordonator
Dirigenție de șantier
– Ing. Dan Constantin Lăcătuș
Constructor
– S.C. Reton S.R.L.
– S.C. Donau Therm S.R.L., structură
– S.C. BTM Proconstruct S.R.L., refacere ornamente și fațadă
Librăria Cărturești
– Cristian Mureanu, project manager
– Mihai Meleuță
Arhitectură, design interior
S.C. Square One S.R.L.
– Arh. Adrian Cancer-Zeana
– Arh. Sabin Dumitriu
– Arh. Ioan Vlădescu