Clădirea Palatului de Justiție din Cluj-Napoca a fost construită între anii 1898-1902, fiind un edificiu reprezentativ pentru arhitectura sfârșitului de secol XIX – începutului secolului al XX-lea. Arhitectul Wagner Gyula (1851-1937) a proiectat mai multe palate de justiție în imperiul austro-ungar, iar proiectul Palatului de Justiție din Cluj a fost realizat în anul 1900, urmând ca în anul 1902 clădirea să fie terminat de executat.

Palatul de Justiție a fost inaugurat la 13 Octombrie 1902, în cadrul unei serii de ceremonii legate de dezvelirea statui Regelui Matia Corvin din piața centrală a orașului. În aprilie 1956, consiliul orășenesc a hotărât să repartizeze aripa Palatului de Justiție din Piața Ștefan cel Mare, Casei Municipale de Cultură, dar aceasta a funcționat aici doar până în august 1968, când clădirea a fost eliberată în urma reorganizării administrative și a mutării casei de cultură în Piața Unirii de azi. Pentru o vreme apoi, aripa a fost preluată de Facultatea de Științe Economice a Universității, urmând să-și recapete funcțiunea inițială către sfârșitul secolului XX.

De-a lungul timpului au fost realizate diferite lucrări asupra construcției. Ultima reparație capitală  a construcției a fost realizată în anul 2006.

În anul 2017, a fost recepționată lucrarea de supraetajare și mansardare a aripii estice.

Clădirea a fost expertizată în anul 2022 de ing. Dragoș Andrei Marcu, fiind încadrată în clasa de risc seismic RS II.

Scanarea si modelarea informațională sunt esențiale în proiecte de astfel de dimensiuni, în special acolo unde gestionarea eficientă a datelor este crucială pentru succesul proiectului.

Prin utilizarea tehnologiei de scanare laser 3D, colectarea completă a datelor s-a realizat în 20 de zile, fiind generate un număr de 3299 stații de măsurare. Pentru o clădire de asemenea dimensiuni, măsurătorile clasice ar fi putut dura de până la 3 ori mai mult, necesitând o echipă permanentă la fața locului și generând întreruperi majore în activitate. Informațiile obținute au un grad mare de acuratețe, oferind date exacte privind deplasările structurale și nestructurale ale clădirii.

Modelul informațional a fost utilizat ca sursă unică de date pentru documentațiile tehnice (planuri de cofraj și armare), pentru obținerea autorizației de construire, dar și ca instrument de coordonare între specialități (arhitectură, structură, instalații), toate aceste activități fiind desfășurate într-un mediu comun de date (CDE).

Scan to BIM a permis:

• – accesabilitatea la distanță și lucrul pe zone: încărcarea parțială a norului de puncte pe platforma ACC (Autodesk Construction Cloud) fără a aștepta finalizarea scanării și realizarea norului integral; echipa din București a prioritizat și realizat într-o primă etapă modelarea informațională doar pentru fațadele uneia dintre curțile interioare în care va fi amplasată o construcție provizorie pe durata execuției lucrărilor;
• – prevenirea tuturor neconcordanțelor privind planificarea construcției provizorii, având toate datele necesare la momentul potrivit, în prima fază a proiectului;
• – actualizarea și continuarea procesului de scanare și modelare fără refaceri sau reorganizarea echipei aflate pe teren;
• – luarea unor decizii rapide, având acces instant la datele încărcate pe ACC, preluarea și transmiterea informațiilor necesare în anumite etape cheie (de ex: măsurători rapide în planificarea relocării birourilor judecătorilor).

Modelarea informațională

Modelul informațional include nu doar informațiile generate prin scanarea laser, ci și:

• • • – datele legate de materialele constructive, obținute prin teste distructive sau nedistructive realizate in situ;
    • – datele solicitate de inginerii de structură privind dimensiunile elementelor structurale sau nestructurale.

Conversia volumului mare de date obținute din scanare într-un model digital ce reflectă cu acuratețe condițiile reale  a fost posibil prin folosirea unui sistem colaborativ în procesul de lucru. Informațiile au fost realizate simultan de 4 utilizatori, de profesie arhitecți, timp de 28 zile lucrătoare.

Această abordare colaborativă a permis actualizarea în timp real a modelului 3D federalizat, cu 5 parți componente: 4 corpuri de clădire și 1 fișier distinct ce conține decorațiunile de pe fațade

Restaurarea şi conservarea componentelor artistice

În absența documentației tehnice originale, modelul informațional a furnizat suportul necesar pentru reconstrucția fidelă a structurii șarpantei. Pentru scanarea acoperișului și documentarea zonelor greu accesibile, echipa a utilizat și o dronă, obținând imagini aeriene de ansamblu care au completat datele culese prin scanare laser. Această abordare multi-sursă a asigurat un nivel ridicat de acuratețe geometrică, esențial în procesul de analiză structurală și proiectare a intervențiilor de consolidare și reabilitare.

Suprabetonare planșee

La nivelul planșeelor se realizează o suprabetonare și conectarea pereților cu o centură din beton armat ce are ca rezultat sporirea rigidității orizontale și a rezistenței acestora sub efectul acțiunii seismice perpendiculare pe plan.

Consolidare pereți

Consolidarea structurală a pereților cu capacitate portantă insuficientă se realizează prin cămășuire cu tencuieli armate cu grile polimerice de înaltă densitate și rezistență.

Pe fațadele construcției, consolidarea se va face doar pe partea interioară, iar în zonele protejate care prezintă ornamente și picturi cu valoare istorico-arhitecturală, consolidarea se va realiza pe o singură față a pereților, respectiv pe cea care nu are restricții din punct de vedere istoric/arhitectural.