Lucrarea prezintă programul de monitorizare și măsurătorile de teren ale unei excavații adânci din București, susținută prin pereți îngropați ancorați. Sunt redate comparațiile între valorile măsurate și cele estimate prin calcul ale deformațiilor peretelui îngropat și ale terenului de fundare. Valorile experimentale au rezultat din măsurătorile efectuate în coloane inclinometrice montate în peretele mulat, în tasometre instalate în terenul de fundare, precum și din măsurarea topografică a deplasărilor verticale ale peretelui mulat și ale construcțiilor aflate în vecinătate. Etapele de monitorizare au ținut cont de stadiile de execuție a excavației. Pentru interpretarea corespunzătoare a influenței excavației asupra construcțiilor din vecinătate, programul de monitorizare a mai cuprins cartarea și măsurarea evoluției fisurilor acestora, precum și măsurători ale nivelului apei subterane în exteriorul incintei de pereți îngropați.

Descrierea clădirii proiectate

Pe un amplasament din nord-estul Bucureștiului se află în curs de execuție un ansamblu de clădiri de birouri, având ca regim de înălțime 3 Subsoluri, Parter și 11(12) etaje, cu o suprafață totală desfășurată de cca. 90.000 m², dintre care cca. 60.000 m² în partea supraterană a clădirilor (Figura 1). Subsolul se întinde pe aproape toată suprafața proprietății în timp ce cele trei corpuri supraterane de clădire ocupă aproximativ 60% (conform indicatorilor urbanistici autorizați) din suprafața terenului.

Structura de rezistență este realizată din beton armat, având un sistem constructiv alcătuit din pereți structurali din beton armat, individuali, cuplați sau sub formă de nuclee de pereți de beton armat, dispuse în jurul caselor de scări și de lifturi, stâlpi din beton armat și planșee dală.

Structura de subsol, mai extinsă în plan decât partea de suprastructură, este alcătuită similar, prin continuarea elementelor verticale din suprastructură, la care se adaugă stâlpi și pereți de beton armat suplimentari, inclusiv peretele suplimentar perimetral. Sistemul de fundare este de tip radier general, având grosimea de 1,80 m în zonele de nuclee, unde apar concentrări de eforturi datorate preluării și transmiterii sarcinii seismice, respectiv 1,00 m în rest.

Așa cum se întâmplă în mod curent la dezvoltările imobiliare de mari dimensiuni, s-a optat pentru o abordare în faze a execuției, realizându-se mai întâi o incintă de pereți mulați corespunzătoare primelor două corpuri supraterane, urmând ca ulterior să fie continuată incinta, pentru realizarea subsolului celui de al treilea corp. La momentul întocmirii prezentului articol, execuția primului corp se găsea la etajul 3, la al doilea corp se definitiva structura subsolului, în timp ce execuția celui de al treilea corp urma să înceapă ulterior.

Descrierea lucrărilor aferente excavației adânci

Cota terenului natural este cca. +89,00 m rMN, iar cota finală a excavației este +77,10 m rMN, respectiv + 77,90 m rMN, adică cu cca. 11-12 m sub cota terenului natural. Nivelul hidrostatic indicat în studiul geotehnic era aproximativ +77,00 … +79,00 m rMN, însă în realitate el s-a întâlnit chiar mai jos în interiorul incintei executate. Pentru realizarea excavației de pe o platformă de lucru realizată la cota +86,00 m rMN prin săpătură în taluz înclinat (protejat cu torcret în vederea menținerii condițiilor de umiditate naturale) sau local prin sprijinire berlineză, s-a realizat un perete îngropat de 60 cm grosime și 18 m adâncime, realizat prin tehnologia pereților mulați cu excavare sub protecția noroiului bentonitic.

După realizarea unui studiu de fezabilitate s-a optat pentru cel mai economic mod de sprijinire temporară a peretelui de incintă, sprijinirea prin ancoraje pretensionate, dispuse pe un singur orizont, la cota +82,20 m rMN. Asta înseamnă că, după realizarea pereților de incintă și a grinzii de coronament de pe capul lor, s-a realizat o săpătură până la cota aproximativ +81,70 m rMN, de pe care s-a realizat forarea, instalarea și tensionarea ancorajelor, având lungimi de 20 m, forate sub un unghi de 20°. Ancorajele au fost tensionate până la forțe de 500 kN în cea mai mare parte a incintei, forță stabilită prin calcul și verificată prin încercările preliminare pe ancorajele de probă. Pe o zonă unde s-a dorit stabilizarea sporită a taluzului și a construcției vecine, datorită traficului greu care se manifesta în zona respectivă, ancorajele au fost tensionate până la 560 kN. Pe zona respectivă, litologia a permis pătrunderea parțială a bulbului într-un strat necoeziv cu capacitate portantă sporită, lucru confirmat și prin încercările preliminare pe ancorajele de probă.

Platforma de pe care s-au realizat ancorajele a fost constituită de fapt de o contrabanchetă având bermă de 8-10 m lățime și cu taluz cu pantă de 3:2. Astfel, se lucra pe de o parte la stabilizarea peretelui mulat și, în același timp, la atacarea lucrărilor de radier și de structură a subsolului pentru zona centrală (Figura 2). În acest interval peretele îngropat a lucrat după o schemă statică de tip consolă. După tensionarea ancorajelor, s-a efectuat săpătura pe contur până la cota finală a excavației, acesta reprezentând și stadiul de maximă solicitare pentru peretele mulat. Ulterior s-a trecut la completarea radierului prin execuția zonei sale marginale și apoi la execuția elementelor de subsol.

Ancorajele au fost detensionate, parte din ele chiar extrase din teren (conform cerințelor proprietarilor care și-au dat acordul pentru execuția ancorajelor în terenurile lor), după întărirea betonului din placa peste subsolul 3.

Pentru unele zone de colț de incintă  (8-12 m) s-a optat pentru înlocuirea sistemului de sprijinire prin ancoraje de teren cu un sistem de șpraițuri metalice orizontale montate la un unghi cât mai apropiat de 45°.

Din punctul de vedere al condițiilor litologice să consemnăm că în amplasament s-a întâlnit succesiunea de straturi tipică pentru București, cu o zonă de umplutură și apoi de argile prăfoase în zona superioară (pe aproape toată adâncimea excavației), urmate apoi de nisipurile și pietrișurile de Colentina (foarte variabile ca nivel de apariție și grosime, aici), de pachetul argilelor intermediare și apoi de zona de nisipuri de Mostiștea. Variabilitatea amintită mai sus a condus la imposibilitatea adaptării ancorajelor cu lungimi și orientări diferite, astfel încât bulbul să fie încastrat pe cât posibil într-un strat necoeziv cu capacitate portantă sporită.

Conform studiului geotehnic se prevedea necesitatea coborârii nivelului apei subterane cu circa 3 m, în acest scop fiind executate 13 puțuri de epuizment. În realitate, datorită variației importante a stratului acvifer de Colentina pe amplasament, apa subterană s-a găsit cu 2 m mai jos (doar în interiorul incintei), epuizmentul dovedindu-se nesemnificativ.

Deși nu constituie o lucrare de mare dificultate, realizarea unei excavații adânci într-o zonă urbană intră sub prevederile normativului NP 120-06, ceea ce reclamă o atenție particulară pentru construcțiile învecinate, în sensul limitării influenței pe care o are construirea noului imobil asupra acestora.

Practica curentă modernă ca și prescripțiile de proiectare și execuție cer o monitorizare atentă și eficientă a construcțiilor aflate în execuție, dar și monitorizarea pe termen lung, pe perioada de viață a construcției. Sunt unele cazuri deosebite, cu situații la limită în care criteriul cel mai drastic și uneori chiar singurul este limitarea deformațiilor peretelui de incintă sau limitarea tasărilor construcțiilor învecinate. În acest sens, înainte de toate, este necesar un studiu geotehnic deosebit de consistent, cu multe investigații de teren și cu încercări de laborator corespunzătoare. Cu toate acestea, calibrarea parametrilor geotehnici reclamă o experiență vastă și de multe ori un răspuns definitiv în acest sens este dat tocmai de o foarte atentă și strictă monitorizare în teren.

Valorile măsurate sunt prelucrate fie pentru a confirma valorile estimate prin proiectare, fie pentru o recalibrare a parametrilor sau a modelului de calcul atunci când există diferențe între valorile estimate și cele măsurate. Acest lucru se face de multe ori chiar pe măsura înaintării lucrărilor de execuție, iar într-un sens mai larg putem vorbi de înscrierea procesului respectiv în metoda observațională de dimensionare.

Dispozitive inclinometrice

Pentru determinarea valorilor deformaţiilor din peretele îngropat s-au instalat 7 coloane inclinometrice, fiecare cu lungimea aproximativă de 30 m, depășind deci lungimea panourilor de perete mulat pentru a surprinde efectul de deplasare a bazei acestuia. Dispozitivele inclinometrice au fost amplasate, conform poziționării din proiect (Figura 3), în special în mijlocul laturilor incintei unde deplasările peretelui sunt cele mai mari.

Dispozitive tasometrice

S-au montat 3 coloane tasometrice până la adâncimi de 50 m, în pozițiile indicate în proiect (Figura 3): S1 și S3 sub nucleele de beton armat unde se vor concentra eforturile din structura și S2 într-o zonă de încărcare minimă, între cele două corpuri de suprastructură.

Tasometrele au fost echipate cu reperi inelari, dispuși din 2 în 2 m pe primii 10 m adâncime (zonă care s-a excavat după citirea inițială) și între adâncimea de 30-50 m (unde se resimte mai puțin efectul deformațiilor pământului). Între adâncimile de 10 și 30 m reperii inelari s-au dispus la interax de 1 m.

Puțuri piezometrice

Pentru monitorizarea nivelului apei subterane în exteriorul incintei, s-au realizat 3 puțuri piezometrice în zonele din interiorul limitei de proprietate unde a mai fost posibil accesul după execuția platformei de lucru de la cota +86,00 m rMN. Fiecare puț piezometric a fost executat cu adâncimea de 14 m, având baza pozată la +72,00 m rMN, în stratul de argilă intermediară.

În plus, puțurile de epuizment din interiorul incintei s-au transformat în puțuri de observare după realizarea epuizmentului.

Măsurători topografice

Conform studiilor efectuate pe un număr considerabil de cazuri de structuri de sprijin, se consideră că zona din masivul de pământ pe care se resimte schimbarea stării de eforturi și de deformații ca urmarea a influenței execuției noii construcții se poate extinde până la de 3 ori adâncimea excavației. În acest sens, s-au inclus în programul de monitorizare construcţiile care se întâlnesc pe o distanţă de până la maxim 40m în jurul incintei nou proiectată în vederea determinării deplasărilor verticale și, eventual, a fisurilor din aceste construcții produse ca urmare a excavației din vecinătate și a construirii noului imobil: un post trafo și o clădire parter aflate la circa 4 m de incintă, un grup școlar cu regim de înălțime D+P+3E aflat la o distanță de circa 30 m de incintă și un șopron deschis din elemente prefabricate de beton armat aflat la o distanță de 4,7 … 5,5 m față de excavație.

Frecvența măsurătorilor

Prin programul de monitorizare s-a prevăzut ca măsurătorile mai sus menţionate să se efectueze pentru fiecare etapă de execuție a excavației după cum urmează:

• citirea de zero după execuția pereţilor mulaţi;
• după excavarea la cota +81,70 m rMN, înainte de tensionarea ancorajelor;
• după tensionarea ancorajelor;
• după excavarea la cota finală;
• după detensionarea ancorajelor;
• după execuția fiecărui nivel de subsol.

Programul de monitorizare elaborat de proiectant a indicat criteriile si procedeele de investigare. Respectarea programului este esențială, chiar dacă pe parcursul lucrărilor se recurge la ajustări sau suplimentări ale punctelor de măsurare.

Pentru perioada de exploatare sunt vizate și alte elemente de monitorizare cum ar fi instalarea de accelerometre pentru monitorizarea seismică.

Pentru calculul stărilor de eforturi şi deformaţii s-a utilizat modelul 2D cu stare plană de deformații prin metoda elementului finit, considerând pentru pământ legea de comportare elasto-plastică cu rigidizare în domeniul deformaţiilor mici. În tabelul de mai jos, sunt redate stratificația schematizată și valorile caracteristice ale principalilor parametri geotehnici, bazate pe datele din studiul geotehnic.

Valorile modulilor de deformație indicate în Tabelul 1 sunt asociate nivelului de eforturi de 200 kPa.

Simbolurile utilizate pentru parametrii geotehnici au următoarele semnificaţii:

Pentru peretele mulat, ancoraje și șpraițuri s-a considerat modelul de comportare linear elastic.

Conform studiului geotehnic, nivelul apei subterane varia de la 78,70 m rMN în zona de N-V  a amplasamentului (zona piezometrului P 3), la 76,70 m rMN÷77,75 m rMN în S-E (zona piezometrelor P 1 și P 2).

Deoarece s-a încastrat peretele mulat în stratul de argila cvasi-impermeabil, s-a considerat că epuizmentul din interiorul incintei pentru realizarea excavației în uscat nu are influențe asupra terenului din exteriorul incintei. Drept urmare, la calculul excavației nivelul apei subterane în exteriorul incintei s-a considerat constant, la cota maximă indicată de studiul geotehnic +79,00 m rMN.

Calculul deplasărilor prezentat în continuare s-a făcut cu valorile caracteristice ale parametrilor geotehnici și excluzând suprasarcina considerată inițial în proiectare, pentru a simula cât mai real situația din teren din timpul execuției.

Deformațiile peretelui îngropat

Din calculele efectuate, s-au extras deplasările orizontale ale peretelui mulat de incintă și a masivului de pământ de dedesubt, pentru fiecare etapă de realizare a excavației. Pe diagramele de deplasări orizontale prezentate în Figura 4, s-au indicat și deplasările verticale pe capul pereților mulați, după cum rezultă din calcule, pentru comparația cu măsurătorile prin metode topografice. Valorile pozitive după cum reies pentru deplasările orizontale indică mișcări ale peretelui spre interiorul excavației, iar valorile negative pentru deplasările verticale indică tasări.

Deformațiile terenului de fundare

În Figura 5 sunt redate deformațiile verticale ale terenului de fundare rezultate din calcul, ca urmare a schimbării stării de eforturi din timpul execuției excavației: descărcare pentru etapa de excavație și reîncărcare pentru etapa de realizare a radierului de beton armat.

Sunt reprezentate valorile rezultate la 20 m distanță de peretele mulat, distanță la care sunt instalate tasometrele pe amplasament.

Deformațiile construcțiilor vecine

Din calculele efectuate, deformațiile induse de realizarea incintei în fundațiile postului trafo și a clădirii parter se situează sub 10 mm, ceea ce conduce la încovoieri relative între două elemente verticale de rezistență succesive ale aceleiași construcții de 1/500….1/1000. Aceste valori se află sub limitele admise de norme (STAS 3300/2-90 și NP 112-04) pentru orice tip de clădiri, chiar pentru cele neadaptate în mod special la concepte seismice.

Tasarea diferențiată indusă între fundațiile celor două șiruri de stâlpi ai șopronului este de max. 12 mm, adică o încovoiere relativă de 1/500.

Trebuie menționat că, datorită dimensiunilor mari ale proiectului, execuția acestuia s-a atacat pe mai multe fronturi în paralel. Astfel că, dacă într-o zonă a șantierului se excava pentru execuția ancorajelor, în alte zone se excavase deja la cota finală sau se tensionau ancorajele. Pentru interpretarea cât mai corectă a rezultatelor s-au ales doar măsurătorile considerate neafectate de această etapizare și realizate în momentele care coincid cu etapele de execuție prevăzute în programul de monitorizare. Restul măsurătorilor sunt utile doar pentru a asigura că amplitudinile deformaților nu depășesc valorile avute în vedere la proiectare.

Măsurătorile inclinometrice

În Figura 6 sunt redate diagramele deplasărilor orizontale ale peretelui mulat și ale masivului de pământ de dedesubt măsurate în coloanele inclinometrice, pentru fiecare etapă de excavație. Valorile pozitive indică mișcări ale peretelui spre interiorul excavației, iar cele negative indică mișcări ale peretelui mulat spre exteriorul excavației. S-au indicat de asemenea și deplasările verticale pe capul pereților mulați, după cum rezultă din măsurătorile topografice efectuate la interval redus de timp față de măsurătorile inclinometrice. Valorile pozitive pentru deplasările verticale indică ridicări.

Valorile maxime ale deplasării orizontale experimentale se situează în jurul valorilor de 10 … 15 mm, mult mai reduse decât cele evaluate prin calcul de circa 30 … 35 mm (Figura 4). Pe de altă parte, se poate observa că deplasarea de la baza peretelui este mai mare decât cea estimată prin calcul. Acest lucru arată o tendinţă a peretelui de rotire de ansamblu mult mai mică decât cea estimată prin calcul. Aceste diferenţe pot fi explicate, pe de o parte, de rigidităţile relative teren – perete – sprijiniri utilizate, iar, pe de altă parte, de modul de aplicare prin modelul numeric al forţelor care simulează excavarea.

Faptul ca măsurătorile topografice de pe capetele pereţilor arată practic în toate momentele o ridicare a acestora nu confirmă din nou tendinţa generală de mişcare estimată prin calcul şi care poate fi pusă pe seama „umflării” bazei excavaţiei foarte diferită între calcule şi măsurători, după cum se va putea vedea mai jos.

Inclinometrul I2 este instalat pe o latură sprijinită prin rampe de cotă variabilă. Drept urmare, efectul reazemelor este mai estompat în diagrama de deformație a peretelui mulat. Detensionarea ancorelor s-a făcut în acest caz, după realizarea rampei de deasupra cotei de instalare a ancorajelor.

Deplasările laterale măsurate în timpul execuției după etapa de tensionare a ancorajelor evidențiază o trecere a diagramei de deplasări spre exteriorul incintei. Această tendință de deplasare poate fi confirmată, sub anumite rezerve, de măsurătorile topografice efectuate pe reperii montați pe capul pereților mulați. În realitate, s-a observat o ridicare a reperilor de pe capul peretelui mulat și chiar a reperilor montați pe construcțiile învecinate.

surprinde tendința de deplasare a bazei peretelui înspre interiorul incintei (cu circa 1-3 mm). În cazul în care se execută măsurătorile față de baza peretelui considerată fixă, ordinul de mărime al deplasărilor poate avea alt ordin de mărime.

Măsurători tasometrice

Tasometrul S1 este poziționat la circa 20 m de latura de perete mulat în care s-a instalat inclinometrul I2.

La data efectuării primei citiri de după excavația la cota finală, la circa 7 m de tasometru se afla berma de pe care se executau ancorajele pentru peretele mulat. La data efectuării celei de-a doua citiri de după excavația la cota finală, se excavaseră complet atât berma, cât și bașa de 2,20 m adâncime aflată la 8 m de tasometru.

Primele citiri de după turnarea radierului, s-au efectuat, de fapt, după ce se executase inclusiv placa peste subsolul 2, iar al doilea set de măsurători de după turnarea radierului s-a realizat după ce se executase inclusiv placa peste etajul 1.

Pe baza comparaţiei între valorile maxime privind umflarea bazei excavaţiei ale măsurătorilor (circa 30…40 mm) şi estimările calculate (aproximativ 15 mm) se poate concluziona că rigiditatea terenului la decompresiune este exagerată ca valoare. Acest aspect însă nu pare să confirme deplasările laterale ale peretelui, după cum s-a putut vedea anterior.

Măsurătorile piezometrice

S-a urmărit variația nivelului apei subterane atât în cele trei puțuri piezometrice executate în exteriorul incintei, precum și în puțurile de epuizment din interior, după coborârea nivelului apei în incintă.

Se poate observa că variația nivelului hidrostatic în puțurile piezometrice executate în exteriorul incintei sunt se înscriu în variațiile normale sezoniere și, prin urmare, incinta proiectată a îndeplinit rolul de incintă „perfect” etanșă.

Măsurătorile topografice

Tasările măsurate la postul trafo sunt nesemnificative, de la 0 la 2 mm. Se remarcă că după o „umflare” a terenului cauzată de tensionarea ancorajelor, tasările s-au normalizat, imediat după procesul de detensionare.

Valorile măsurate ale tasărilor se încadrează între 2 și 5 mm pentru clădirea Grupului Școlar și între 2 și 8 mm pentru clădirea parter.

Tasările măsurate pe clădirile vecine conduc la tasări diferențiate nesemnificative, care nu pun sub semnul întrebării integritatea clădirilor.

În cazul șoproanelor s-au înregistrat cele mai mari valori ale tasărilor. Cea mai însemnată parte a acestor tasări se datorează nu lucrărilor de excavație ci probabil traficului greu care se manifestă în această zonă, lucru justificat pe de o parte prin relativa uniformitate a evoluției tasărilor, dar mai ales prin faptul că cele mai mari tasări se înregistrează într-o zonă care nu se învecinează cu excavația. Pentru protejarea acestuia, se preconizează ca pentru următoarea fază de excavație (pentru execuția celui de-al treilea corp), peretele de incintă se va sprijini prin două orizonturi de ancoraje pentru a limita deformațiile ce pot cauza avarieri la construcția învecinată.

Nu s-au constat evoluții nefavorabile ale tasărilor sau ale fisurilor din construcțiile monitorizate ceea ce confirmă comportarea corectă a sistemului de sprijinire a excavației.

Chiar şi prin utilizarea unor modele de calcul complexe este destul de dificil de evaluat cu precizie comportamentul structurilor proiectate sau a celor existente în vecinătate ca urmare a execuției excavației adânci și a construcției noi. Incertitudinile provin încă din estimarea parametrilor geotehnici necesari calcului avansat și din limitările modelului de calcul și până în momentul execuției când apar situații neașteptate în teren sau când tehnologia de execuție necesită adaptări ale ipotezelor considerate la proiectare.

Pe de altă parte, fenomenele de interacţiune teren – structură care se dezvoltă sunt complexe şi dificil de stăpânit prin modelare teoretică. Abordarea unor modele, în special cu legi de comportare avansate pentru pământuri nu asigură în mod automat şi obţinerea unor rezultate conforme cu realitatea, mai ales dacă asupra obţinerii parametrilor modelului utilizat există incertitudini.

Riscurile aferente acestor lucrări sunt reduse semnificativ prin monitorizarea atentă și corectă a structurilor proiectate și a construcțiilor învecinate, permițând să se intervină din timp în cazul în care se remarcă evoluții negative ale deplasărilor. Măsurătorile pot face parte dintr-un studiu de specialitate prin care se poate optimiza modelul de calcul și, în final, se pot reduce costurile de execuție a construcției noi sau de intervenție sau reparație asupra clădirilor existente.

Validarea şi calibrarea unor modele de calcul nu pot fi realizate decât prin comparaţii cu date experimentale. De aceea, monitorizarea lucrărilor trebuie să fie cât mai extinsă, iar pe lângă măsurătorile de deplasare, ar trebui să se aibă în vedere şi alte tipuri de măsurători (forţe în ancore şi şpraiţuri, presiuni de contact între fundaţii şi teren etc.) care să completeze informaţia şi să permită o calibrare a calculului mai sigură.

La fel de important este pentru construcția nou proiectată urmărirea în faza de exploatare a acesteia, după un program prestabilit, care poate fi reconfirmat în conformitate cu evoluția valorilor măsurate în timpul construirii.

Cercetarea  a fost realizată în cadrul proiectului „Green Court Bucharest”, realizat de Skanska Commercial Development. Autorii țin să mulțumească Skanska România, doamnei Anca Răducan pentru sprijinul acordat și întregii echipe de construcții pentru datele furnizate.

Autorii mulțumesc, de asemenea, colegilor implicați în proiect, Architect Service S.R.L., Popp & Asociații S.R.L. și M.C. General Construct S.R.L.

Popp&Asociații [2013] „Program cadru de urmărire în timp (monitorizare) a construcției nou proiectate și a clădirilor învecinate pe parcursul execuției și exploatării”

Octagon Contracting & Engineering S.A. [2013] Rapoart No. 4 de măsurători inclinometrice, Proiect Green Court Bucharest

Octagon Contracting & Engineering S.A. [2013] Rapoart No. 3 de măsurători tasometrice, Proiect Green Court Bucharest

Octagon Contracting & Engineering S.A. [2013] Raport unic de monitorizare apă subterană, Proiect Green Court Bucharest

S.C. TOPO LAND EUROPE S.R.L [2013] Documentație nr. 6 privind urmărirea tasărilor la clădirile vecine și la construcțiile noi, Proiect Green Court Bucharest

NP 120-06: „Normativ privind cerinţele de proiectare şi de execuţie a excavaţiilor adânci în zone urbane”.

SR EN 1997-1: 2004: „Eurocod 7: Proiectarea geotehnică. Partea 1: Reguli generale”.

SR EN 1997-1:2004/NB:2007 Eurocod 7: Proiectarea geotehnică. Partea 1: Reguli generale. Anexa naţională.

NP 112-04: „Normativ pentru proiectarea structurilor de fundare directă “

Marcu A., Popa H., Marcu D., Coman M., Vasilescu A., Manole D. [2008] „Impactul realizării construcţiilor în excavaţii adânci asupra clădirilor existente în vecinătate” – Revista CONSTRUCŢIILOR Nr.34 şi 35/2008.

Popa H. [2010] „Deep excavations in urban areas – influence on the neighboring structures; measurements and calculation” Geotechnical Challenges in Megacities – International Geotechnical Conference, 7-10 Moscow, Russia,

iunie 2010, Moscova, Rusia.